regele sobolan

Prima planetă era locuită de un rege care şedea pe un tron foarte simplu.
- Ah, iată un supus, strigă regele cînd îl zări pe micul prinţ.
Şi micul prinţ se întrebă:
- Cum m-o fi cunoscînd dacă nu m-a văzut niciodată?
El nu ştia că, pentru regi, lumea e foarte simplificată. Toţi oamenii sunt supuşi.
Micul prinţ căută din ochi un loc unde să se aşeze, dar planeta era toată acoperită de magnifica mantie a regelui. Rămase deci în picioare şi, pentru că era obosit, căscă.
- Nu este permis să caşti în prezenţa unui rege, îi zise monarhul. Îţi interzic!
- Nu pot să mă împiedic, răspunse micul prinţ, cam zăpăcit. Am făcut o călătorie lungă şi nu am dormit…
- Atunci, îi spuse regele, îţi ordon să caşti. A căsca e pentru mine o curiozitate. Haide! Mai cască! Este un ordin.
- Mă intimidez… nu mai pot... zise micul prinţ roşind tot. Pot să mă aşez? se interesă el cu timiditate.
- Îţi ordon să te aşezi, îi răspunse regele.
- Sire…peste ce domniţi dumneavoastră?
- Peste tot, răspunse regele, cu o mare simplitate.
- Peste tot?
Cu un gest discret, regele arătă planeta sa, celelalte planete şi stelele.
- Chiar aşa, peste tot? făcu micul prinţ.
- Chiar aşa…răspunse regele.
- Şi stelele vă ascultă?
- Bineînţeles, îi spuse regele. Şi ele mă ascultă. Nu tolerez indisciplina.
- Nu mai am nimic de făcut aici, îi spuse el regelui. Voi pleca!
- Nu pleca, răspunse regele care era atît de mândru să aibă un supus. Nu pleca, te fac ministru!
- Ministru al cui?
- Al... al justiţiei!
- Dar nu e nimeni de judecat!
- N-aş spune, îi zise regele. Nu am făcut încă turul regatului meu. Sunt foarte bătrîn, nu am loc pentru limuzină şi mă oboseşte să merg.
- Oh! Dar eu am văzut deja, spuse micul prinţ, care se aplecă să arunce o privire şi pe partea cealaltă a planetei. Nici acolo nu e nimeni…
- Atunci te vei judeca pe tine însuţi, îi răspunse regele. Asta e cel mai dificil. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuţi decît să judeci pe altul. Dacă reuşeşti să te judeci bine, înseamnă că eşti cu adevărat înţelept.
- Eu, spuse micul prinţ, pot să mă judec pe mine însumi oriunde. Nu am nevoie să locuiesc aici.

- Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei ierta de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul.

- Mie, răspunse micul prinţ, nu îmi place să condamn la moarte şi cred că o să plec.
- Nu, zise regele.
Dar micul prinţ, terminându-şi pregătirile, nu vru să îl intristeze pe bătrînul monarh:
- Dacă maiestatea dumneavoastră ar dori să fie foarte bine ascultată, ar putea să îmi ordone, spre exemplu, să plec într-un minut. Mi se pare că sunt favorabile condiţiile…
Regele nerăspunzînd nimic, micul prinţ ezită mai întîi, apoi, cu un suspin, plecă.
- Te fac ambasadorul meu, se grăbi să strige regele.
Avea un aer foarte autoritar.
”Oamenii mari sunt ciudaţi”, îşi zise micul prinţ în sine, pe timpul călătoriei sale.