''Se gîndea serios să devină alcoolic. E o preocupare.
Alcoolul ocupă gîndurile în întregime şi dă un scop în
disperare: să te vindeci. Atunci ar frecventa reuniunile
Alcoolicilor anonimi, si-ar povesti parcursul, ar fi susţinut şi
înţeles de fiinţe asemeni lui aplaudîndu-i curajul şi voinţa
de a se lăsa. Ar fi un alcoolic, adică cineva care are o
boală recunoscută pe plan social. Pe alcoolici lumea îi
deplînge, îi îngrijeşte, ei se bucură de consideraţie
medicală, umană. Pe cînd pe oamenii inteligenţi nimeni nu
se gîndeşte să-i plîngă: „El studiază comportamentele
umane, cred că asta îl face foarte nefericit", „Nepoata
mea e inteligentă, dar e o fată foarte în regulă. Vrea să
scape", „La un moment dat, mi-a fost teamă c-o să devii
inteligent." Iată genul de cugetări binevoitoare, pline de
compasiune, care i s-ar fi cuvenit daca lumea ar fi fost
dreaptă. Dar nu, inteligenţa e de două ori rea: te face să
suferi şi nimeni nu se gîndeşte să o considere ca pe o
boală. Prin comparaţie, a fi alcoolic ar fi o promovare.
............................................................
— Porto, gin, vin roşu, calvados, whisky, coniac, bere
blondă, Guinness, bloody mary, iar aceea, fără-ndoială,
şampanie. Vinul roşu ar putea fi bordeaux, iar dumneata
tocmai ai băut un pastis.
Omul cu şapcă îl privi pe Antoine cu un aer suspicios.
Apoi, văzînd aspectul inofensiv al acestui tînăr cu părul
ciufulit, zîmbi.
— Nu-i rău, recunoscu el. Eşti dotat, puştiule. Dădu
pe gît paharul de whisky dintr-o înghiţitură.
— Mulţumesc, domnule.
— Eşti un fizionomist al alcoolului? E o artă originală,
chiar dacă n-am nici cea mai vagă idee la ce foloseşte, în
general, există o etichetă pe sticlă.
— Nu, spuse Antoine întorcînd capul ca să evite
discret răsuflarea încărcată a bărbatului. Citesc cărţi
despre băuturile alcoolice ca să învăţ cum sînt fabricate,
ce materiale se folosesc... Vreau să ştiu totul despre
alcool.
— La ce o să-ţi folosească? replică bărbatul zîmbind,
după ce goli paharul cu gin.
— Vreau să devin alcoolic.
......................................................
— Şi cine-ţi spune că ai aptitudini pentru asta? Crezi
că devii alcoolic aşa...? Că ajunge să vrei şi să bei cîteva
pahare? Cunosc oameni care şi-au petrecut toată viaţa
bînd, dar n-au reuşit niciodată să devină alcoolici. Nu
aveau predispoziţie pentru asta. Aşa că tu... tu crezi că ai
harul? Vii liniştit şi declari că vrei să devii alcoolic, ca şi
cum ar fi ceva ce ţi s-ar cuveni! La-să-mă să-ţi spun o
chestie, tinere: alcoolul e cel care alege, alcoolul hotărăşte
dacă eşti apt să devii beţivan.
.............................................................
— Ei, puştiule, înţelege că există unele condiţii pentru
exercitarea alcoolismului, e treabă serioasă...
— Dar nu trebuie chiar un permis, spuse Antoine
zîmbind şi ridicînd din umeri.
— Ar trebui, totuşi. Unii nu rezistă la alcool, îşi
stîlcesc în bătaie nevasta şi plozii, conduc aiurea şi
votează... Statul ar trebui să se ocupe de formarea
alcoolicilor, ca să-şi cunoască limitele, schimbările în
modul cum percep timpul şi spaţiul si în personalitatea
lor... La fel ca pentru înot, e mai bine să te asiguri că ştii
să înoţi înainte de a te arunca în bazinul cel mare.
..............................................................
— Roger, o bere la halbă pentru puşti! (Patronul puse
berea în faţa lui Antoine.) Mulţumesc. O să o luăm cuncerul.
E bere de cinci grade, alunecă de la sine, trebuie
să-ţi obişnuieşti cerul gurii, să-ţi deprinzi ficatul juvenil. Nu
devii alcoolic trăgînd o beţie în fiecare sîmbătă seara, e
nevoie de perseverenţă şi constanţă. Să bei tot timpul, nu
neapărat chestii tari, dar să faci asta cu seriozitate, cu
sîrguinţă. Majoritatea oamenilor devin alcoolici fără
metodă, beau whisky, votcă în cantitate uriaşă, li se face
rău, şi o iau de la capăt cu băutura. Dacă vrei părerea
mea, Antoine, sînt nişte cretini. Cretini şi amatori! Poţi
foarte bine să devii alcoolic într-un mod mai inteligent,
printr-o utilizare savantă a dozelor şi a gradelor alcoolului.
Antoine privea paharul mare de bere încununat cu
spumă albă; prin prisma asta, totul era auriu. Léonard îşi
scoase şapca şi o îndesă peste părul lui Antoine.
— Haide, omule, nu trebuie să-ţi fie teamă, nu în ăsta o să
te îneci.
— Trebuie să beau totul deodată, întrebă Antoine,
puţin intimidat, sau cu înghiţituri mici?
— Asta tu va trebui să vezi. Dacă-ţi place gustul şi
dacă nu vrei să te îmbeţi prea repede, bea cu înghiţituri
mici, degustă acest nectar de hamei. Dacă nu, dacă ţi se
pare prea greţoasă, dă paharul peste cap dintr-una.
.............................................................
Cinci minute mai tîrziu, o ambulanţă oprea derapînd pe
trotuarul din fata Căpitanului Elefant. Doi infirmieri
înarmaţi cu o targa intrară grăbiţi în bar şi-l luară cu ei pe
Antoine, aflat în plină comă etilică. Pe tejghea, paharul lui
de bere era încă pe jumătate plin.'' (Sursa/Vreau sa fiu prost)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu